Caz din 2020, publicat de Monitorul Fiscal FISC.MD.
Casierul a emis bonul. A primit banii, ora tipărită corespundea cumpărăturii, iar în sertarul de bani nu s-a găsit nici excedent, nici lipsă. Cu toate acestea, întreprinderea a fost sancționată — pentru ceea ce scria pe bon.
Cum s-a întâmplat
O angajată a Serviciului Fiscal de Stat a intrat într-un magazin de articole gospodărești și a cumpărat adeziv de uz general și țesătură, în valoare de 60 de lei. O cumpărătură obișnuită: casierul a încasat banii și a emis bonul.
După scurt timp, cumpărătoarea a revenit împreună cu un coleg din SFS. Ambii s-au legitimat și au prezentat actele pentru efectuarea controlului fiscal.
Casa era în regulă: fără diferențe de numerar, cu ora reală pe bon. Inspectorii s-au uitat însă la altceva — la conținutul bonului. În locul denumirilor concrete apărea o formulare generală, de tipul „instrumente și materiale”. Dintr-un astfel de bon este imposibil de înțeles ce a cumpărat efectiv clientul.
Pentru comerț și prestări de servicii, bonul trebuie să indice denumirea fiecărei mărfi sau a fiecărui serviciu. Formularea nu îndeplinea cerința, iar inspectorii au întocmit proces-verbal în temeiul art. 293¹ alin. (4) din Codul contravențional.
Ce a decis instanța
Contabila întreprinderii s-a adresat instanței și a cerut anularea amenzii, invocând motive procedurale: procesul-verbal ar fi fost întocmit cu încălcări și ar fi descris insuficient fapta. Reprezentantul SFS nu a fost de acord și a cerut menținerea sancțiunii.
Instanța a respins cererea și a menținut decizia organului fiscal. Hotărârea conține un detaliu interesant: instanța a observat că sancțiunea fusese oricum aplicată blând — la nivelul prevăzut pentru persoana fizică, nu pentru persoana cu funcție de răspundere, unde suma este considerabil mai mare. Instanța nu putea agrava din proprie inițiativă situația reclamantei, cu atât mai mult cu cât amenda fusese deja achitată (art. 443 Cod contravențional). Căile de atac ulterioare au fost respinse.
Ce înseamnă asta astăzi
Dosarul este vechi, cerința nu. Articolul 293¹ este în vigoare, iar denumirea fiecărei mărfi sau a fiecărui serviciu rămâne printre elementele obligatorii ale bonului pentru comerț și servicii.
Verificați la dumneavoastră:
- în nomenclatorul ECC nu există poziții generice: „marfă”, „materiale”, „serviciu”, „altele”;
- fiecare produs nou primește o denumire proprie, nu este atașat unei categorii comune;
- vânzătorii nu comasează poziții diferite într-un singur rând, de dragul vitezei.
Concluzie practică: emiterea bonului, în sine, nu exclude răspunderea. Se verifică și ce anume este înscris pe bon: nomenclatura trebuie să permită identificarea mărfii vândute sau a serviciului prestat.